Constantin Anghel, președintele Asociației Agricole Agrozootehnica Independența și cetățean de onoare al județului Călărași, descrie anul agricol 2026 drept unul bun din punct de vedere al precipitațiilor și al producțiilor, după mai mulți ani de secetă. Fermierul atrage însă atenția că rezultatele bune din câmp nu înseamnă automat și profit, în condițiile în care costurile de producție și taxarea muncii au crescut, iar prețurile cerealelor rămân o mare problemă pentru agricultori.
După patru ani marcați de secetă, anul agricol actual aduce motive de optimism pentru fermierii din Bărăgan. Constantin Anghel spune că precipitațiile din acest an au schimbat radical aspectul culturilor, în special la porumb și floarea-soarelui.
„Anul acesta este un an bun. Nu că a fost, este un an bun”, spune agricultorul, explicând că diferența față de anul trecut este vizibilă în fiecare cultură. Dacă în 2025 porumbul a rămas mic și, în multe situații, fără știulete, anul acesta plantele s-au dezvoltat bine: „Acum are știulete. Unde te uiți, are știulete”.
Și floarea-soarelui arată mult mai bine. Anghel remarcă dimensiunea capitulelor și faptul că plantele sunt încă verzi, semn al unei bune dezvoltări a culturii.
După patru ani de secetă, un an bun
Agricultorul vorbește despre o succesiune tot mai greu de anticipat a anilor agricoli. În urmă cu mai mulți ani, considera că în Bărăgan se contura un ciclu de aproximativ patru ani buni și unul secetos. În ultimii ani, însă, situația s-a inversat.
„Au fost cinci ani de secetă: 2022, 2023, 2024, 2025. Și a venit un an bun”, afirmă Anghel, amintind că și 2021 a fost un an agricol foarte bun, în special din punct de vedere al precipitațiilor.
În opinia sa, este însă prea devreme pentru a spune ce va urma. Agricultura rămâne dependentă de evoluția vremii, iar fermierii nu pot ști de acum cum va arăta producția anului viitor.
Producții bune, dar prețurile pun presiune pe fermieri
La orz, exploatația condusă de Constantin Anghel a obținut aproximativ 7.500 kg la hectar, în condiții de neirigare. Rezultatul este unul foarte bun, însă fermierul spune că o producție bună nu este suficientă atunci când prețurile de valorificare nu țin pasul cu scumpirea inputurilor.
„Prețurile ne omoară”, subliniază acesta.
Costurile cu îngrășămintele reprezintă una dintre cele mai mari poveri pentru fermieri. Constantin Anghel estimează că ponderea acestora în cheltuielile de producție se apropie de 40%, iar prețurile îngrășămintelor au un impact major asupra costului final pe hectar.
La acestea se adaugă motorina, sămânța, tratamentele și forța de muncă. Chiar dacă agricultura modernă este mult mai eficientă tehnologic decât în urmă cu un deceniu, economiile rezultate din mecanizare nu compensează întotdeauna creșterea celorlalte costuri.
„Nu mai folosești 70 de tractoare”, spune Anghel, referindu-se la eficiența tehnologică actuală, dar atrage atenția că inputurile au ajuns la niveluri care apasă puternic asupra fermierilor.
Munca este și ea tot mai scumpă
O altă problemă este costul forței de muncă și nivelul taxării. Din calculele sale, spune fermierul, povara fiscală asociată muncii ajunge la aproximativ 48%.
Pentru agricultori, presiunea este cu atât mai mare cu cât veniturile nu sunt realizate constant pe parcursul anului. Agricultura funcționează pe cicluri sezoniere, iar banii investiți în primăvară se recuperează abia după recoltare și valorificarea producției.
„Rulajul banilor în agricultură îl faci la opt luni. E sezonier. Nu ești ca atunci când faci scaune, vinzi mâine scaune și iei banii”, explică Anghel.
Contractele înainte de recoltare, o soluție cu riscuri
În aceste condiții, fermierii încearcă să își securizeze o parte din producție prin contracte încheiate înainte de recoltare. Strategia are însă și riscuri.
Dacă prețul crește ulterior, fermierul poate pierde oportunitatea de a vinde mai scump. Dacă, în schimb, producția este afectată de secetă, contractul trebuie onorat, iar nerespectarea obligațiilor poate atrage penalități.
Anghel spune că a încheiat contracte pentru o parte din producție, inclusiv cu transportul asigurat de cumpărător. O parte din marfă a fost preluată direct din câmp, pentru ca recoltarea să nu fie blocată, iar o altă parte a fost depozitată și preluată ulterior.
Logistica devine astfel o problemă importantă în perioada de recoltare, când toți fermierii au nevoie, în același timp, de camioane, spații de depozitare și capacități de preluare.
Distanța față de fermă înseamnă costuri suplimentare
O problemă aparte o au fermierii care lucrează terenuri aflate la distanțe mari de baza exploatației. Anghel spune că, în cazul său, există terenuri aflate chiar și la aproximativ 20 de kilometri.
„Dacă ai avea de jur-împrejur tot terenul, ar fi perfect, fie și la 5 kilometri”, explică acesta, arătând că transportul reprezintă o cheltuială importantă în timpul recoltării.
Într-un an în care prețurile inputurilor au crescut puternic, fiecare kilometru suplimentar înseamnă costuri care se adaugă la hectar.
Agricultura românească, dependentă de piața internațională
Constantin Anghel atrage atenția și asupra faptului că prețurile și producțiile din România nu pot fi analizate izolat de ceea ce se întâmplă pe piețele europene și internaționale.
Germania, Austria, Ungaria și celelalte mari zone agricole europene pot influența piața prin nivelul propriilor producții și al stocurilor. Dacă producția este mare, prețurile pot scădea. Dacă apar secete, războaie sau probleme logistice, situația se poate schimba rapid.
Fermierul amintește inclusiv de războiul din Ucraina și de importanța unor zone strategice pentru transportul și comerțul mondial, explicând că, în agricultură, evenimente care par foarte îndepărtate pot ajunge să aibă efect direct asupra prețului motorinei, al cerealelor sau al altor inputuri.
„Nu te așteptai să fie război în Ucraina și să țină atâta”, spune Constantin Anghel, subliniind cât de greu este pentru un agricultor să anticipeze asemenea evenimente.
Un an bun și pentru pomii fructiferi
Pe lângă culturile agricole, anul acesta a fost unul favorabil și pentru pomii fructiferi, în opinia fermierului.
„Eu n-am văzut, atâția ani, să se rupă crengile de-astea de fructe”, povestește Anghel.
Mai mult, spune acesta, în unele zone pomii nu au fost tratați și, cu toate acestea, fructele au fost sănătoase. Pentru agricultor, este încă un exemplu al modului în care condițiile meteorologice pot schimba radical rezultatele unui an.
Și legumele au avut producții bune, însă aici apare o altă problemă: valorificarea surplusului.
Anghel consideră că gospodăriile ar trebui să găsească soluții pentru păstrarea și transformarea producției prin conservare, în mid tradițional.
„Dacă ai supraproducție, de ce să o ții?”, este întrebarea sa, pledând pentru folosirea și conservarea alimentelor în locul aruncării lor.
„Când vrea Dumnezeu”
Pentru Constantin Anghel, anul agricol actual este, în primul rând, dovada că agricultura rămâne profund dependentă de natură.
După ani de secetă, culturile sunt acum viguroase, porumbul are știuleți, floarea-soarelui este bine dezvoltată, iar pomii sunt încărcați de fructe.
Optimismul privind producțiile este însă temperat de realitățile economice. Pentru fermieri, un an agricol bun trebuie să însemne nu doar recolte bogate, ci și prețuri care să permită acoperirea costurilor și continuarea activității.
