Înscrierea comunei în cele două asociații de dezvoltare intercomunitară – Ecomanagement Salubris și Ecoaqua – nu a reprezentat o variantă optimă pentru comunitatea pe care o reprezintă, consideră Vasile Stoica, primarul comunei Dorobanțu. În opinia acestuia, beneficiarul final, cetățeanul, nu are nici un fel de avantaje de pe urma acestei asocieri, la nivel local, cu atât mai puțin administrația publică locală obligată să fie parte interpusă în derularea unor contracte de ordin comercial între operatori, în cazul de față Iridex SA și Ecoaqua SA și beneficiarii unor astfel de servicii.
„Nu înțeleg de ce, între operatori și cetățeni, adică în cadrul unui contract de acest tip, care este unul de ordin comercial, administrația publică locală trebuie să fie parte interpusă. Dacă există o obligativitate de a exista o astfel de înțelegere, pe bază contractuală, între operatori și gospodării, ce treabă are primăria în așa ceva? Înțeleg o astfel de convenție între UAT și operatori pentru zonele pe care acestea le deservesc, în fapt domeniul public, căci gospodăria cetățeanului este domeniu privat. Ne vom trezi, într-un final, ca parte în contractele încheiate între cetățeni și orice alt tip de operatori, de la telefonia mobilă și semnal tv sau internet, până la furnizorul de electricitate, ceea ce este absurd.”
Pentru comuna Dorobanțu, aderarea la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Ecoaqua s-a făcut pe baza unor promisiuni că, la momentul în care se vor accesa fonduri, de la nivel european, pentru introducerea sau modernizarea de rețele de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, aceasta va beneficia de o investiție direcționată în execuția rețelei de canalizare și de amenajare a stației de epurare aferente.
„La momentul accesării proiectului, comuna Dorobanțu a fost inclusă cu o investiție reprezentând extinderea rețelei de alimentare cu apă potabilă pe o lungime de 600 de metri. Am înțeles că urma să fie modificată și sursa de captare a apei, nu direct din Dunăre, care se află la câteva sute de metri, ci dintr-o zonă agricolă, intens chimizată. Ceea ce ar conduce, în timp, la aceeași problemă existentă și la acest moment, cum se întâmplă pe raza satului Vărăști. Adică ar fi încadrată în categoria de apă industrială. Când, soluția normală, este una la îndemâna tuturor: cheltuieli mici de exploatare, preț mic pentru cetățean, dar aceste lucruri au o singură condiție: apa să fie a ta și nu adusă nu știu de unde, prin nu știu câte conducte. De ce să aduc apa nu știu de unde și cu costuri suplimentare, când pot trata apa pe care o exploatez pe plan local? Există filtre, există soluții, ne raportăm la o altă dezvoltare tehnologică.”
Apa industrială, livrată gospodăriilor din satul Vărăști, are un preț de 3 lei/mc. În plus, din cauza sistării furnizării de apă, la momentul reluării alimentării, din cauza presiunii de pe conducte, apometrele înregistrează consumuri uriașe, eronate, toate facturate drept apă livrată. Situația se prezintă în acest mod pe toată raza comunei Dorobanțu.
„Am avut multiple neînțelegeri, pe tema apei potabile, care e livrată de operatorul Ecoaqua SA. Am ajuns, într-o astfel de situație, și la președintele Consiliului Județean Călărași. Era 1 septembrie, fix în ziua premergătoare începerii școlii, iar foarte multe familii, cu mulți copii în întreținere, au fost decuplate de la apă. Am căutat să găsim înțelegere ca măcar după ce încep școlile să se întâmple asta, ca măcar copiii să se ducă, la școală, primeniți. Era o problemă de sănătate publică. Eu pledez pentru modificarea legislației, în sensul că de la utilitățile publice nu trebuie decuplate gospodăriile. Sau vii și asiguri accesul la apă potabilă în afara gospodăriei, printr-o cișmea.”
Vasile Stoica, primarul comunei Dorobanțu, declară că, pentru comunitățile sub 2.500 de locuitori, dar și pentru cele mai mari, nu este o soluție introducerea de rețele de canalizare și construire stație de epurare, cu costuri foarte mari, inclusiv de exploatare. Sunt comune apropiate care beneficiază de sistem de canalizare și de stație de epurare, dar care nu operează pentru că nu există, nici după ani de zile, racorduri la gospodării sau la unitățile publice.
„Era mai simplu să înființezi un astfel de serviciu public, de gospodărie locală, dar care să deservească nu rețele de canalizare și stații de epurare, la nivelul comunităților mici, ci fose septice, să pună la dispoziția cetățenilor culturi de bacterii, contra-cost, evident, iar o astfel de stație de epurare ar fi deservit mai multe comune limitrofe. În zona limitrofă Dunării, sunt diferențe de nivel, ceea ce presupune costuri suplimentare cu pompe, cu energia electrică, pe când așa, într-o asociere de 3 comune, s-ar fi luat o vidanjă și s-ar fi rezolvat și acest aspect de mediu.”
Primarul comunei Dorobanțu cere ca orice investiție publică să se facă numai în urma unei dezbateri publice, pentru că așa se poate observa că prioritățile cetățenilor sunt cu totul altele, în primul rând cele legate de infrastructura rutieră și accesul facil la instituțiile publice comunale. Vasile Stoica e de părere că nevoile unei comunități trebuie raportate după mai multe criterii, în primul rând cele legate de media de vârstă, de posibilitățile de ordin financiar, câtă vreme un sat îmbătrânit și cu venituri modice reprezentate de pensii agricole, nu are drept prioritate o astfel de investiție, care este efectiv inutilă.
„Dacă, în mediul rural, unde condițiile de trai sunt cu totul altele decât cele de la oraș, pui la fiecare gospodărie costuri de alimentare cu apă și costuri aproape identice, pentru eliminarea apei uzate, atunci cererile pentru racordarea la rețeaua de canalizare nu vor exista sau vor fi foarte puține. Mai bine aplici o taxă de mediu, pe costul apei potabile livrate, și elimini costurile cu apa menajeră. E ușor să vii cu astfel de investiții, să-l bombardezi pe cetățean cu fel de fel de oportunități, dar trebuie pusă și problema dacă astfel de servicii vor fi și plătite, căci veniturile populației nu cresc pe măsură ce se diversifică serviciile de utilitate publică. Există un coș zilnic, există cheltuieli de alt gen, însemnând medicamente, de aici și întrebarea: cu ce poți susține o astfel de investiție astfel încât ea să opereze efectiv?”
