8 milioane de euro este suma estimată de primarul comunei Grădiștea, Vasile Matei, necesară pentru reabilitarea sistemului de apă potabilă, de la nivelul celor 4 sate: Bogata, Grădiștea, Cunești și Rasa.
Cu un total de 4.499 de locuitori, la nivelul anului 2025, conform datelor Institutului Național de Statistică, numărul gospodăriilor existente, la nivelul comunei, este de 2,21 mii, cu un consum zilnic estimat, pentru apa potabilă, de 0,2 mc/locuitor. Pentru anul 2024, s-a calculat o capacitate totală de 909 mc de apă potabilă/zi, față de numai 611 mc/zi, pentru anul 2016.
„S-a afirmat, de-a lungul timpului, că apa de la rețeaua publică nu este potabilă. Aici avem două mari probleme. În primul rând, rețeaua este una foarte veche, chiar am avut o astfel de intervenție, de curând, la sistemul de alimentare cu apă, la o avarie, ca să descoperim că era vorba de o fisură la o conductă de azbociment. Vă dați seama, vorbim despre conductă introduse în urmă cu cel puțin 50 de ani și de calitate proasta, chiar periculoase. Cetățenii știu că au fost atrase fonduri pentru introducerea sistemului de canalizare și pentru modernizarea de drumuri de interes local, vorbind aici despre investițiile foarte mari. Dar nu am avut sume destinate modernizării sistemului de alimentare cu apă potabilă.”
Vasile Matei, însă, afirmă că percepția locuitorilor legată de calitatea îndoilenică a apei potabile livrate se datorează, în primul rând, unor foști candidați la postul de primar al comunei. Exemplifică, în acest sens, cu un astfel de caz, în care candidatul respectiv umbla pe străzi cu două borcane umplute cu apă, legate cu o sfoară trecută peste gât.
„Eu l-am văzut. Era ceva de culoare gălbuie, nu știu ce a pus în apa aceea, însă vorbim de anul 2010-2011. Ulterior, după consumarea acestui episod, deși edilul a fost altul, calitatea apei a rămas aceeași. Nu s-a preocupat careva să atragă fonduri pentru modernizarea rețelelor de apă potabilă. Situația este identică și acum. Însă trebuie menționat următorul aspect: până în anul 1989, exista rețea de apă potabilă numai pentru satul Grădiștea, printr-un sistem dezvoltat de fosta cooperativă agricolă de producție. Conductele erau toate din acest material, azbociment, cum se lucra la acel moment cu astfel de materiale. Ulterior, rețeaua a fost modernizată și extinsă, s-au achiziționat pompe, au fost amenajate tablouri electrice. Aceeași situație era și-n satul Rasa, dar după 1990.”
Ulterior, s-au realizat investiții, în rețeaua de alimentare cu apă potabilă, prin sume alocate de Consiliul Județean Călărași, în baza HG nr. 577/1997 de aplicare a Programului privind pietruirea drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor.
„La nivelul comunei, nu cred că există gospodărie care să nu fie branșată la sistemul de alimentare cu apă. Însă vorbim de vechimea rețelei, având în vedere că cea mai nouă, cea introdusă cu sprijin financiar de la Consiliul Județean Călărași, are mai bine de 20 de ani. E posibil să existe un proces de exfoliere, fie de-a lungul conductelor, fie pe la îmbinări. Dacă nu schimbăm întreaga rețea, nu vom rezolva această problemă. În plus, puțurile sunt exploatate la capacitate maximă. Pompele funcționează, în perioada mai – octombrie, non-stop. Vă dați seama, debitul apei, în puțuri, nu acoperă volumul foarte mare de apă solicitată de cetățeni, ceea ce e posibil ca impuritățile să fie și din acest motiv. Însă apa colectată în bazine este tot timpul bună, periodic curățăm aceste capacități de stocare.”
Vasile Matei declară că apa, distribuită la nivelul comunei, se conformează normelor uzuale și nu pune în pericol sănătatea populației. Singura soluție este cea de atragere de fonduri, fie de la nivelul Uniunii Europene, fie de la nivel guvernamental, câtă vreme rețeaua de apă potabilă măsoară 70 de kilometri, iar bugetul local nu poate suporta o astfel de sumă.
